„bradu’ a murit”

oamenii adoptă doar câini de rasă pură. în oceane plutesc 269.000 de
tone de plastic.
în piețe zac brazi tăiați. degeaba. urmările încălzirii globale se
măsoară în culori. afară este cod roșuportocaliugalbenverde.
acum 45 de ani Feynman vorbea despre controlul și manipularea obiectelor la scală mică.
„bradu’ a murit”. ninge ninge ninge ninge ninge.
peste oameni și câini deopotrivă.
urmele tale mici în zăpadă alături de urmele bocancilor mei.
îmi plac urmele tale mici în zăpadă alături de urmele bocancilor mei.
ele trec peste
zăpadă-încălzireglobală-codurideviscol-cariereratate-războaie-evacuăriforțate-discuțiiantidietavegană.
ele calcă peste decorații de crăciun și sclavie modernă și beculețe răspândite din stâlp în stâlp ca o pandemie.
și peste cozonacii cu nucă. și peste carnea de porc.
și peste colinde. și peste ură.
îmi plac urmele tale mici în zăpadă.
ți-aș învăța limba doar ca să îți spun cât de mult îmi plac urmele tale
mici în zapadă.

estivale

dawn_by_auroille-d4c7mif

„pentru că mai cred în oameni și în mare și-n delfini”, pentru că nisipul din sandale nu minte, pentru că mi-am împachetat soarele în rucsac și l-am agățat în cui, deasupra patului, ca să îmi răsară în fiecare dimineață cu miros de alge, pentru scoici și pentru beție, pentru fiecare foc de pe plajă care îți încălzește jumătate din trup, dăruind cealaltă jumătate mării, pentru solzii de pește care au început să îți crească în tălpi, pentru coarda aia de chitară care ți-a intrat prin vertebră ca un parazit, devenindu-ți artera, pentru briză și pentru libertate, pentru degetele tale care îmi mângâie părul până îmi pătrund în craniu, pentru pulsul ăsta nebun care îmi crapă pielea…mă desprind din coaste ca dintr-un sac de dormit și dansez-alerg-iubesc-cad-zbor-râd-cânt-tac.

…și fericirea asta îmi face creierul să putrezească.