„bradu’ a murit”

oamenii adoptă doar câini de rasă pură. în oceane plutesc 269.000 de
tone de plastic.
în piețe zac brazi tăiați. degeaba. urmările încălzirii globale se
măsoară în culori. afară este cod roșuportocaliugalbenverde.
acum 45 de ani Feynman vorbea despre controlul și manipularea obiectelor la scală mică.
„bradu’ a murit”. ninge ninge ninge ninge ninge.
peste oameni și câini deopotrivă.
urmele tale mici în zăpadă alături de urmele bocancilor mei.
îmi plac urmele tale mici în zăpadă alături de urmele bocancilor mei.
ele trec peste
zăpadă-încălzireglobală-codurideviscol-cariereratate-războaie-evacuăriforțate-discuțiiantidietavegană.
ele calcă peste decorații de crăciun și sclavie modernă și beculețe răspândite din stâlp în stâlp ca o pandemie.
și peste cozonacii cu nucă. și peste carnea de porc.
și peste colinde. și peste ură.
îmi plac urmele tale mici în zăpadă.
ți-aș învăța limba doar ca să îți spun cât de mult îmi plac urmele tale
mici în zapadă.

vomă cerebrală

on_the_road_by_lostknightkg-d2x86u3

tu ai multe nume.
tu ai avut atât de multe nume de-a lungul timpului, încât pot să
spun, without loss of generality, ca de fapt, tu, n-ai niciun nume.
continuând raționamentul, rezultă în mod similar, că n-ai niciun chip.
niciun parfum. nicio voce. nicio privire. nicio identitate.
tu ești o stare de spirit. ești valul acela de neurotransmițători care
dereglează. totul.

.

prietenii mei din online sunt perfecți.
eu știu întotdeauna când prietenii mei din online sunt prezenți, căci în
dreptul lor apare o bulină verde pe care scrie prezent.
sau online. sau nu scrie nimic. e de ajuns ca e verde.
prietenii mei din online sunt statici.
pe poza lor de profil nu apar riduri.
nu apar zâmbete. eu știu când prietenii mei din online sunt triști sau veseli
în funcție de bulina galbenă trimisă, pe care zace desenată o parabolă concavă sau convexă,
după caz.
prietenilor mei din online pot să le spun orice.
și când nu pot să le spun orice, le trimit melodii. sau poze cu animăluțe.
prietenii mei din online sunt mulți.
eu sunt doar singură.

.

sentimentul ăsta de singurătate e sufocant.
ți se încleiază în laringe hrănindu-se cu propria-ți respirație.

.

drumul ăsta nu duce nicaieri.

.

nu pot să mănânc aproape nimic din magazine fără să mă simt un criminal.
etichetele îmi produc greață. produsele de pe rafturi piloerecție.
sunt nervoasă, revoltată, deprimată și vag înfometată. fără timp și chef
de gătit, mănânc haotic și disproporționat.
înghit alcool cu un nod în gât. oase de animale? șoareci macerați?
din lipsă de adevăr, îmi bazez deciziile pe studii statistice.
pe probabilități. votcă să fie ! și este.
naturalul e ilegal sau scump. nu vreau încă să cred că e inexistent.
inutilitate. lupta cu morile de vânt metamorfozată în lupta cu roțile
dințate integrate în sistem.

.

satul desenează cu praf pe fereastra din spatele mașinii. e singura dovadă
a existenței noastre aici. asta și noroiul de pe piele. și din dinți.
curând va fi lumină.
odată cu soarele va răsări orașul.

.

drumul ăsta nu duce nicăieri. cu tot praful lui care îți scârțâie printre
dinți, cu tot mirosul lui de fân uscat, cu toată lipsa lui de poluare
luminoasă, cu tot cerul lui pe care poți să numeri stelele cum îți numeri
alunițele de pe obraz, cu toți pașii lui, cu toți pașii tuturor.

.

e un drum care nu duce nicăieri.  

şi tac

Hands_by_BlackandBlueWalls

aici şi strig dar sunetul refuză să se propage cuvinte rămân lovindu-se de tâmple se amplifică totul noaptea frigul urletul surd nu auzi nu auzi. pereţi se închid strivesc mâini anemice sugrumă ce a mai rămas viu în mine întind braţe cad nerostite silabe nonsens fum de ţigară încerc ştiu şi mie dar nu-i pasă nimănui.
sunt aici aici şi nisipuri miscătoare mă înghit şi tâmplele prăbuşite în palme se descompune totul totul şi privirea îmi arde retina păstrez imagini repetate obsesiv nu vezi nu ai cum.cum să fug iadul acesta macină cum.nu.nu ştiu.
alergşicadşistrigşicad şi mor continuu în spatele unui zambet sters .şi golul acesta din spatele sternului.dureros.corosiv.letal.