gând2 – sau cum îmi amintesc de tine doar atunci când sunt tristă

timp. în timp. cu timpul. timp turnat în linguriță ca un sirop de tuse. cu o
meticulozitate de chimist. și de ucigaș în serie. de sinucigaș în serie.
înghițit cu un nod în gât, cu o grimasă și o piloerecție. timpul ăsta
injectat în venă până la auto-anulare. doar o dată și înc-o dată și încă o
dată și încăodată șiîncăodatășiîncăodată. ultima dată…

…am atâta timp în mine, încât mi-au albit amintirile.

Anunțuri

metastabilitate

just_smoke_by_artemiyb
croşetez visuri în aburii de ceai. le strâng în palmele unite, aşa cum strâng puful de păpădie în miez de lumină, le apropii de buze şi încep să le cânt. ele îşi deschid aripile şi îmi părăsesc palmele în hohote de râs, ieşind prin fereastra deschisă.
nimeni nu a observat cum, ruptă de stol, una din picături s-a oprit să se odihnească pe zmeul care atârna de zâmbetul unui băieţel.

~~~

uneori am senzaţia că întreaga mea existenţă de până acum a fost un şir neîntrerupt de împrăştieri inelastice. că mi-am pierdut gradat energia în ciocniri cu diversele clustere de idei pe care le-am întâlnit în cale, sau cu diversele conglomerate de molecule pe care le-am asimilat între coaste, mai mult din masochism decât din lipsă de energie cinetică.

salivez după un interval de timp în care să nu mă bucur de altceva decât de propriu-mi repaus. să-mi smulg craniul şi să ţintesc cu el luna. să îl las să graviteze un timp printre aurore, plutind în spatiu cu muzica lui Louis Armstrong pe fundal.

~~~

a continuat apoi pe diagonala roşie a zmeului până la panglica cu terminaţii de coadă de rândunică. după un dublu axel şi un triplu tulup, s-a găsit alunecând graţios de-a lungul sforii până în mâna copilului care, închizând ochii şi-a depărtat palmele de corp şi a plecat zburând spre infinit, cu trupul învăluit în aburul meu de ceai ca într-o navetă spaţială.
~~~
give me a kiss to build a dream on
and my imagination will thrive upon that kiss „…