vomă cerebrală

on_the_road_by_lostknightkg-d2x86u3

tu ai multe nume.
tu ai avut atât de multe nume de-a lungul timpului, încât pot să
spun, without loss of generality, ca de fapt, tu, n-ai niciun nume.
continuând raționamentul, rezultă în mod similar, că n-ai niciun chip.
niciun parfum. nicio voce. nicio privire. nicio identitate.
tu ești o stare de spirit. ești valul acela de neurotransmițători care
dereglează. totul.

.

prietenii mei din online sunt perfecți.
eu știu întotdeauna când prietenii mei din online sunt prezenți, căci în
dreptul lor apare o bulină verde pe care scrie prezent.
sau online. sau nu scrie nimic. e de ajuns ca e verde.
prietenii mei din online sunt statici.
pe poza lor de profil nu apar riduri.
nu apar zâmbete. eu știu când prietenii mei din online sunt triști sau veseli
în funcție de bulina galbenă trimisă, pe care zace desenată o parabolă concavă sau convexă,
după caz.
prietenilor mei din online pot să le spun orice.
și când nu pot să le spun orice, le trimit melodii. sau poze cu animăluțe.
prietenii mei din online sunt mulți.
eu sunt doar singură.

.

sentimentul ăsta de singurătate e sufocant.
ți se încleiază în laringe hrănindu-se cu propria-ți respirație.

.

drumul ăsta nu duce nicaieri.

.

nu pot să mănânc aproape nimic din magazine fără să mă simt un criminal.
etichetele îmi produc greață. produsele de pe rafturi piloerecție.
sunt nervoasă, revoltată, deprimată și vag înfometată. fără timp și chef
de gătit, mănânc haotic și disproporționat.
înghit alcool cu un nod în gât. oase de animale? șoareci macerați?
din lipsă de adevăr, îmi bazez deciziile pe studii statistice.
pe probabilități. votcă să fie ! și este.
naturalul e ilegal sau scump. nu vreau încă să cred că e inexistent.
inutilitate. lupta cu morile de vânt metamorfozată în lupta cu roțile
dințate integrate în sistem.

.

satul desenează cu praf pe fereastra din spatele mașinii. e singura dovadă
a existenței noastre aici. asta și noroiul de pe piele. și din dinți.
curând va fi lumină.
odată cu soarele va răsări orașul.

.

drumul ăsta nu duce nicăieri. cu tot praful lui care îți scârțâie printre
dinți, cu tot mirosul lui de fân uscat, cu toată lipsa lui de poluare
luminoasă, cu tot cerul lui pe care poți să numeri stelele cum îți numeri
alunițele de pe obraz, cu toți pașii lui, cu toți pașii tuturor.

.

e un drum care nu duce nicăieri.  

Anunțuri