…și atunci, Orfeu, ți-am întors spre mine chipul

04da739779680d77063740c79fca441ecândva timpanele mi-au căzut în pântece.
au început să se dezvolte acolo ca un embrion asexual hrănit cu vibrații. de atunci, în mod ciudat însă, pot să aud doar cu pielea. și cu abdomenul, evident. de aceea mi-am transformat chitara în cingătoarea pe care o îmbrătișez până devine o cicatrice. și tot de aceea te aud doar atunci când îți lipești buzele de trupul meu. și degetele.
pielea mea a dezvoltat o metodă de a converti mișcările degetelor tale de pe trupul meu în muzică. de-ai putea doar să auzi de ce lucrări muzicale ample sunt capabile falangele tale distale…

poate dacă mi-aș înghiți și creierul, ar dezvolta în plus și un sistem de înregistrare audio. așa nu ți-ai mai îndesa ecourile pieselor în buzunare de fiecare dată când ai pleca.
poate așa mi-aș reinventa un zâmbet.

Anunțuri

estivale

dawn_by_auroille-d4c7mif

„pentru că mai cred în oameni și în mare și-n delfini”, pentru că nisipul din sandale nu minte, pentru că mi-am împachetat soarele în rucsac și l-am agățat în cui, deasupra patului, ca să îmi răsară în fiecare dimineață cu miros de alge, pentru scoici și pentru beție, pentru fiecare foc de pe plajă care îți încălzește jumătate din trup, dăruind cealaltă jumătate mării, pentru solzii de pește care au început să îți crească în tălpi, pentru coarda aia de chitară care ți-a intrat prin vertebră ca un parazit, devenindu-ți artera, pentru briză și pentru libertate, pentru degetele tale care îmi mângâie părul până îmi pătrund în craniu, pentru pulsul ăsta nebun care îmi crapă pielea…mă desprind din coaste ca dintr-un sac de dormit și dansez-alerg-iubesc-cad-zbor-râd-cânt-tac.

…și fericirea asta îmi face creierul să putrezească.