„and now we’re dancing through the garden”


The_dance_by_klairy
e simplu. uite, îţi arăt: întâi îţi îmbraci sufletul cu miros de vacanţă şi de portocală şi
vii aici lângă mine, pe verdele curcubeului din dreapta norului-scoică. eu mă aşez în stânga
ta. de aici, când mă aplec spre spirala norului, pot să aud marea. acum îţi întinzi degetele mâinii stângi, să le împletesc cu degetele mâinii mele drepte ca pe o brăţară  cu aţe colorate.

acum mâna dreaptă. prinzi în pumn puţin din unda aia galbenă şi îmi masezi coloana, vertebră cu vertebră, aşa cum făceai cu carmolul din ulei de cimbru când eram răcită. te opreşti acolo, puţin mai jos, undeva între prima vertebră lombară şi a doua. strângi până simţi măduva tâşnindu-ţi printre degete. şi rămâi acolo, parte din ţesutul meu osos. acum picioarele. pe timpi. începem cu accent. ca la rimtul trohaic. sau la vals. şi 1, 2 ,3, piruetă pe puful de păpădie ce se înalţă la 0.27 pi radiani în sens orar faţă de colţul ăla de cer. şi pas de tango pe balonul de săpun răsărit de cine-ştie-unde. ne rotim nebuni în troposferă în ritm de ciuleandra, până când creierele noastre devin nesigure pe sensul rotirii şi trupurile noastre îşi confundă pielea, făcând schimb de epidermă.

e tot un fel de dans. o să fie dansul nostru. cu muzica noastră alcătuită din tăceri pe post de note muzicale, scrise pe buza ta de jos din care îmi place să muşc până sângerează.